devota dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE DEVOT//Á~éz intranz. A se pune la dispoziţie în întregime; a se dedica; a se consacra. /<lat. devotare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

devotá (devotéz, devotát), vb. – 1. A consacra, a oferi, a destina. – 2. (Refl.) A se dărui, a se jertfi. Lat. devotare (sec. XIX). – Der. devotament, s.n. (abnegaţie, sacrificiu; fidelitate), pe baza fr. dévouement.
(Dicţionarul etimologic român)

DEVÓT, -Ă adj., s.m. şi f. (Rar) 1. Pios, religios; bigot. 2. (neobişnuit) Devotat. [< fr. dévot, cf. lat. devotus – consacrat].
(Dicţionar de neologisme)

DEVOTÁ vb. I. refl. A servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica, a se jertfi. [P.i. -tez. / < lat. devotare, cf. it. devotare].
(Dicţionar de neologisme)

DEVÓT, -Ă adj., s. m. f. 1. pios, religios; bigot. 2. devotat. (< fr. dévot, lat. devotus)
(Marele dicţionar de neologisme)

DEVOTÁ vb. refl. a servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica. (< lat. devotare, după fr. dévouer)
(Marele dicţionar de neologisme)

devót adj. m., s. m., pl. devóţi; f. sg. devótă, pl. devóte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

devotá vb., ind. prez. 1 sg. devotéz, 3 sg. şi pl. devoteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEVÓT adj. v. credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit.
(Dicţionar de sinonime)

DEVOTÁ vb. v. consacra.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dev devo devot

Cuvinte se termină cu literele: ta ota vota evota