devotat

DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEVOTÁT, -Ă, devotaţi, -te, adj. Plin de devotament, de abnegaţie faţă de cineva sau de ceva; credincios. – V. devota.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE DEVOT//Á mă ~éz intranz. A se pune la dispoziţie în întregime; a se dedica; a se consacra. /<lat. devotare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

devotá (devotéz, devotát), vb. – 1. A consacra, a oferi, a destina. – 2. (Refl.) A se dărui, a se jertfi. Lat. devotare (sec. XIX). – Der. devotament, s.n. (abnegaţie, sacrificiu; fidelitate), pe baza fr. dévouement.
(Dicţionarul etimologic român)

DEVOTÁ vb. I. refl. A servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica, a se jertfi. [P.i. -tez. / < lat. devotare, cf. it. devotare].
(Dicţionar de neologisme)

DEVOTÁT, -Ă adj. Plin de devotament, de abnegaţie. [< devota, după fr. dévoué].
(Dicţionar de neologisme)

DEVOTÁ vb. refl. a servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica. (< lat. devotare, după fr. dévouer)
(Marele dicţionar de neologisme)

DEVOTÁT, -Ă adj. plin de devotament, credincios unei cauze, unei persoane; devot (2). (< devota)
(Marele dicţionar de neologisme)

devotá vb., ind. prez. 1 sg. devotéz, 3 sg. şi pl. devoteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

devotát adj. m., pl. devotáţi; f. sg. devotátă, pl. devotáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEVOTÁ vb. v. consacra.
(Dicţionar de sinonime)

DEVOTÁT adj. v. fidel.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Devotat ≠ adulter, infidel, necredincios
(Dicţionar de antonime)