dezabuza

DEZABUZÁ, dezabuzez, vb. I. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZABUZÁ vb. I. tr., refl. (Franţuzism) A-şi recunoaşte greşeala, a reveni asupra unei false opinii. ♦ A dezamăgi. ♦ A-i arăta cuiva că se înşeală. [Var. desabuza vb. I. / < fr. désabuser].
(Dicţionar de neologisme)

DEZABUZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni blazat. (< fr. désabuser)
(Marele dicţionar de neologisme)

dezabuzá vb., ind. prez.1 sg. dezabuzéz, 3 sg. şi pl. dezabuzeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEZABUZÁ vb. v. blaza.
(Dicţionar de sinonime)