dezacord
[Sinonime]
DEZACÓRD, dezacorduri, s.n. Lipsă de acord, de armonie (între sunete sau, p. ext., între opinii, sentimente, fenomene). – Din fr. désaccord.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZACÓRD ~uri n. 1) Lipsă de acord (între puncte de vedere, concepţii etc.); disensiune; diferend. 2) muz. Lipsă de armonie între sunete. /<fr. désaccord
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEZACÓRD s.n. 1. (Muz.) Lipsă de acord. 2. Neînţelegere. [Cf. fr. désaccord].
(Dicţionar de neologisme)
DEZACÓRD s. n. lipsă de acord, de armonie; neînţelegere, diferend, disensiune. ♢ (gram.) lipsa acordului între cuvinte legate prin raporturi de determinare. (< fr. désaccord)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezacórd s. n. (sil. mf. dez-), pl. dezacórduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEZACÓRD s. 1. v. nepotrivire. 2. v. neînţelegere.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Dezacord ≠ acord
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZACÓRD ~uri n. 1) Lipsă de acord (între puncte de vedere, concepţii etc.); disensiune; diferend. 2) muz. Lipsă de armonie între sunete. /<fr. désaccord
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DEZACÓRD s. n. lipsă de acord, de armonie; neînţelegere, diferend, disensiune. ♢ (gram.) lipsa acordului între cuvinte legate prin raporturi de determinare. (< fr. désaccord)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezacórd s. n. (sil. mf. dez-), pl. dezacórduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEZACÓRD s. 1. v. nepotrivire. 2. v. neînţelegere.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Dezacord ≠ acord
(Dicţionar de antonime)