DEZACORDÁ, dezacordéz, vb. I. Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A-şi pierde consonanţa tonurilor (prin slăbirea coardelor); a se discorda. – Din fr. désaccorder.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEZACORD//Á ~éz 1. tranz. (instrumente muzicale cu coarde) A face să se dezacordeze; a discorda. 2. intranz. A fi în dezacord; a discorda; a distona. /<fr. désaccorder
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DEZACORDÁ pers. 3 se dezacórdă intranz. (despre instrumente muzicale cu coarde) A-şi pierde acordul; a se discorda. /<fr. désaccorder
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEZACORDÁ vb. I. tr., refl. A (se) strica acordul unui instrument muzical cu coarde. [Cf. fr. désaccorder].
(Dicţionar de neologisme)
DEZACORDÁ vb. tr., refl. a (se) strica acordul unui instrument muzical cu coarde. (< fr. désaccorder)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezacordá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezacordéz, 3 sg. şi pl. dezacordeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEZACORDÁ vb. a se discorda. (Un instrument care s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A dezacorda ≠ a acorda, a struni
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEZACORD//Á ~éz 1. tranz. (instrumente muzicale cu coarde) A face să se dezacordeze; a discorda. 2. intranz. A fi în dezacord; a discorda; a distona. /<fr. désaccorder
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEZACORDÁ vb. I. tr., refl. A (se) strica acordul unui instrument muzical cu coarde. [Cf. fr. désaccorder].
(Dicţionar de neologisme)
DEZACORDÁ vb. tr., refl. a (se) strica acordul unui instrument muzical cu coarde. (< fr. désaccorder)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezacordá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezacordéz, 3 sg. şi pl. dezacordeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEZACORDÁ vb. a se discorda. (Un instrument care s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A dezacorda ≠ a acorda, a struni
(Dicţionar de antonime)