dezactiva
[Conjugare]
DEZACTIVÁ, dezactivéz, vb. I. Tranz. A face inactive particulele unei substanţe; a îndepărta substanţele radioactive de undeva. – Din fr. désactiver.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEZACTIV//Á ~éz tranz. 1) (spaţii, etanşe, obiecte etc.) A curăţa de substanţe radioactive (prin spălare sau prin alte mijloace); a decontamina. 2) (particule de substanţe radioactive) A face inactiv. /<fr. désactiver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEZACTIVÁ vb. I. tr. 1. A trece în stare inactivă particulele active ale unei substanţe. 2. A îndepărta substanţele radioactive de pe tehnica de luptă, de pe îmbrăcăminte etc. [Cf. fr. désactiver].
(Dicţionar de neologisme)
DEZACTIVÁ vb. tr. 1. a trece în stare inactivă particulele active ale unei substanţe; a face ca un fenomen să devină inactiv. 2. a îndepărta substanţele radioactive pe de tehnica de luptă, de pe teren etc. (< fr. désactiver)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezactivá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezactivéz, 3 sg. şi pl. dezactiveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEZACTIV//Á ~éz tranz. 1) (spaţii, etanşe, obiecte etc.) A curăţa de substanţe radioactive (prin spălare sau prin alte mijloace); a decontamina. 2) (particule de substanţe radioactive) A face inactiv. /<fr. désactiver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DEZACTIVÁ vb. tr. 1. a trece în stare inactivă particulele active ale unei substanţe; a face ca un fenomen să devină inactiv. 2. a îndepărta substanţele radioactive pe de tehnica de luptă, de pe teren etc. (< fr. désactiver)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezactivá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezactivéz, 3 sg. şi pl. dezactiveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)