DEZACTUALIZÁ, dezactualizéz, vb. I. Refl. A-şi pierde actualitatea. [Pr.: -tu-a-] – Dez- + actualiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZACTUALIZÁRE, dezactualizări, s.f. Acţiunea de a se dezactualiza şi rezultatul ei. [Pr.: -tu-a-]. – V. dezactualiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE DEZACTUALIZ//Á pers. 3 se ~eáză intranz. A-şi pierde caracterul actual. /dez- + a se actualiza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEZACTUALIZÁ vb. refl. a deveni inactual, perimat. (< dez- + actualiza)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezactualizá vb. → actualiza
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dezactualizáre s. f., g-d. art. dezactualizării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZACTUALIZÁRE, dezactualizări, s.f. Acţiunea de a se dezactualiza şi rezultatul ei. [Pr.: -tu-a-]. – V. dezactualiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEZACTUALIZÁ vb. refl. a deveni inactual, perimat. (< dez- + actualiza)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezactualizá vb. → actualiza
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dezactualizáre s. f., g-d. art. dezactualizării
(Dicţionar ortografic al limbii române)