dezagregare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZAGREGÁ, pers. 3 dezagrégă, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface în părţile constitutive. ♦ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ♦ Fig. (Despre o comunitate) A-şi pierde cu totul coeziunea. – După fr. désagréger.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZAGREGÁRE, dezagregări, s.f. Acţiunea de a se dezagrega şi rezultatul ei. – V. dezagrega.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZAGREGÁ dezagrég tranz. A face să se dezagrege; a dezintegra. /<fr. désagréger
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEZAGREGÁ pers. 3 se dezagrégă intranz. 1) (despre corpuri) A se separa în elementele constitutive; a se descompune; a se disocia; a se dezasambla; a se desface. 2) (despre nuclee acomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; a se dezintegra. 3) (despre comunităţi) A-şi pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se destrăma; a se dezbina. 4) (despre roci) A se distruge sub acţiunea factorilor externi. /<fr. désag-réger
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZAGREGÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre corpuri) A (se) desface în părţile lui constitutive. 2. (Fig.) A-şi pierde sau a face să-şi piardă unitatea, coeziunea. [P.i. dezagrég, 3,6 -gă şi -ghează. / cf. fr. désagréger].
(Dicţionar de neologisme)

DEZAGREGÁRE s.f. Acţiunea de a se dezagrega şi rezultatul ei. ♦ Transformare chimică a unui material sau a unei substanţe, insolubile în dizolvanţi obişnuiţi, în substanţe dintre care cel puţin una este solubilă. ♦ Distrugere a stării de coeziune a unei roci sub acţiunea agenţilor geomorfologici externi. [< dezagrega].
(Dicţionar de neologisme)

DEZAGREGÁ vb. tr., refl. 1. (despre corpuri) a (se) desface în părţile constitutive. ♢ (despre nuclee atomice) a (se) dezintegra. 2. (fig.) a (se) descompune, a (se) dizolva, a (se) împrăştia. (< fr. désagréger)
(Marele dicţionar de neologisme)

DEZAGREGÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) dezagrega. 2. transformare chimică a unui material sau a unei substanţe, insolubile în dizolvanţi obişnuiţi, în substanţe dintre care cel puţin una este solubilă. 3. distrugere a stării de coeziune a unei roci sub acţiunea agenţilor geomorfologici externi. (< dezagrega)
(Marele dicţionar de neologisme)

dezagregá vb. (sil. -gre-; mf. dez-), ind. prez. 3 sg. şi pl. dezagrégă/dezagregheáză; ger. dezagregând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezagregáre s. f. (sil. -gre-; mf. dez-), g.-d. art. dezagregării; pl. dezagregări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEZAGREGÁ vb. v. dezintegra.
(Dicţionar de sinonime)

DEZAGREGÁRE s. v. dezintegrare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) dezagrega ≠ a (se) agrega
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dez deza dezag dezagr

Cuvinte se termină cu literele: re are gare egare regare