dezagrement

DEZAGREMÉNT, dezagremente, s.n. (Livr.) Neplăcere, neajuns. – Din fr. désagrément.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZAGREMÉNT ~e n. livr. Sentiment de neplăcere. /<fr. désagrément
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZAGREMÉNT s.n. (Rar) Neplăcere, supărare. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. désagrément].
(Dicţionar de neologisme)

DEZAGREMENT s. n. neplăcere, neajuns, supărare. (< fr. désagrément)
(Marele dicţionar de neologisme)

dezagremént s. n. (sil. -gre-; mf. dez-), pl. dezagreménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEZAGREMÉNT s. v. neajuns, neplăcere.
(Dicţionar de sinonime)