dezamăgire dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZAMĂGÍ, dezamăgésc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-şi piardă speranţele, iluziile; a deziluziona, a decepţiona. – Dez- + amăgi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZAMĂGÍRE, dezamăgiri, s.f. Faptul de a dezamăgi sau de a fi dezamăgit; deziluzie, decepţie. – V. dezamăgi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZAMĂG//Í ~ésc tranz. A face să se dezamăgească; a deziluziona; a decepţiona. /des- + a amăgi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEZAMĂG//Í mă ~ésc intranz. A cădea în deziluzie; a se ajunge în stare de deziluzie; a se deziluziona; a se decepţiona. /des- + a amăgi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZAMĂGÍR//E ~i f. 1) v. A DEZA-MĂGI şi A SE DEZAMĂGI. 2) Pierdere a iluziilor; înşelare a speranţelor; deziluzie; decepţie. /v. a (se) dezamăgi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dezamăgí vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezamăgésc, imperf. 3 sg. dezamăgeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezamăgeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezamăgíre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezamăgírii; pl. dezamăgíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEZAMĂGÍ vb. a decepţiona, a deziluziona, (fam. fig.) a dezumfla. (Vestea primita l-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)

DEZAMĂGÍRE s. decepţie, deziluzie, (fam. fig.) dezumflare. (A încercat o cruntă ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A dezamăgi ≠ a amăgi
(Dicţionar de antonime)

Dezamăgireamăgire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dez deza dezam dezama

Cuvinte se termină cu literele: re ire gire agire magire