DEZANCORÁRE s.f. Acţiunea de a dezancora şi rezultatul ei. [< dezancora].
(Dicţionar de neologisme)
DEZANCORÁ vb. I. tr. A desface, a ridica o ancoră. [Et. incertă].
(Dicţionar de neologisme)
DEZANCORÁ vb. tr. a desface, a ridica o ancoră. (< dez- + ancora)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezancoráre s. f., g.-d. art. dezancorării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dezancorá vb. → ancora
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DEZANCORÁ vb. I. tr. A desface, a ridica o ancoră. [Et. incertă].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezancoráre s. f., g.-d. art. dezancorării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dezancorá vb. → ancora
(Dicţionar ortografic al limbii române)