dezancorare

DEZANCORÁRE s.f. Acţiunea de a dezancora şi rezultatul ei. [< dezancora].
(Dicţionar de neologisme)

DEZANCORÁ vb. I. tr. A desface, a ridica o ancoră. [Et. incertă].
(Dicţionar de neologisme)

DEZANCORÁ vb. tr. a desface, a ridica o ancoră. (< dez- + ancora)
(Marele dicţionar de neologisme)

dezancoráre s. f., g.-d. art. dezancorării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezancorá vb. → ancora
(Dicţionar ortografic al limbii române)