dezavantaj
[Sinonime]
DEZAVANTÁJ, dezavantaje, s.n. Împrejurare neprielnică, nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva), aspect sau condiţie care creează cuiva o situaţie de inferioritate; inconvenient. ♦ Prejudiciu, pagubă. – Din fr. désavantage.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZAVANTÁJ ~e n. 1) Situaţie nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva). 2) Împrejurare care cauzează o astfel de situaţie. /<fr. désavantage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEZAVANTÁJ s.n. Cauză, condiţie a inferiorităţii cuiva sau a ceva; prejudiciu, inconvenient. [Var. dezavantagiu s.n. / < fr. désavantage].
(Dicţionar de neologisme)
DEZAVANTÁJ vb. tr. a pune în inferioritate; a lipsi pe cineva de un avantaj; a prejudicia. (< fr. désavantager)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezavantáj s. n. (sil. mf. dez-), pl. dezavantáje
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEZAVANTÁJ s. 1. inconvenient, neajuns, (fig.) handicap. (Un ~ în calea realizării a ceva.) 2. v. in-ferioritate.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Dezavantaj ≠ avantaj
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZAVANTÁJ ~e n. 1) Situaţie nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva). 2) Împrejurare care cauzează o astfel de situaţie. /<fr. désavantage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DEZAVANTÁJ vb. tr. a pune în inferioritate; a lipsi pe cineva de un avantaj; a prejudicia. (< fr. désavantager)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezavantáj s. n. (sil. mf. dez-), pl. dezavantáje
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEZAVANTÁJ s. 1. inconvenient, neajuns, (fig.) handicap. (Un ~ în calea realizării a ceva.) 2. v. in-ferioritate.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Dezavantaj ≠ avantaj
(Dicţionar de antonime)