dezavantajare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZAVANTAJÁ, dezavantajéz, vb. I. Tranz. A crea cuiva un dezavantaj, a pune pe cineva pe nedrept într-o situaţie defavorabilă, de inferioritate (în raport cu altcineva). – Din fr. désavantager.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZAVANTAJ//Á ~éz tranz. (persoane) A pune în dezavantaj; a defavoriza. /<fr. désavantager
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZAVANTAJÁ vb. I. tr. A pune în inferioritate; a lipsi pe cineva de un avantaj. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / cf. fr. désavantager].
(Dicţionar de neologisme)

DEZAVANTAJÁRE s.f. Acţiunea de a dezavantaja şi rezultatul ei; prejudiciere. [< dezavantaja].
(Dicţionar de neologisme)

dezavantajá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezavantajéz, 3 sg. şi pl. dezavantajeáză, 1 pl. dezavantajăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezavantajéze; ger. dezavantajând
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEZAVANTAJÁ vb. a defavoriza, (fig.) a handicapa. (Statura îl ~.)
(Dicţionar de sinonime)

DEZAVANTAJÁRE s. defavorizare. (~a unei echipe de fotbal.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dez deza dezav dezava

Cuvinte se termină cu literele: re are jare ajare tajare