dezavuare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZAVUÁ, dezavuéz, vb. I. Tranz. (Livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZAVUÁRE, dezavuări, s.f (Livr.) Faptul de a dezavua. [Pr.: -vu-a-] – V. dezavua.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZAVU//Á ~éz tranz. livr. 1) (acţi-uni, vorbe) A declara ca fiind neplauzibil; a dezaproba. 2) A refuza să recunoască pentru sine. [Sil. -vu-a] /<fr. désavouer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZAVUÁ vb. I. tr. 1. (Rar) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva, a se desolidariza de cineva. 2. A pretinde că nu s-a spus sau nu s-a făcut ceva. ♦ A nu recunoaşte ceva. [Pron. -vu-a. / < fr. désavouer].
(Dicţionar de neologisme)

DEZAVUÁRE s.f. Acţiunea de a dezavua şi rezultatul ei; dezaprobare, desolidarizare. [< dezavua].
(Dicţionar de neologisme)

DEZAVUÁ vb. tr. 1. a dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. 2. a refuza să recunoască ceva; a renega. (< fr. désavouer)
(Marele dicţionar de neologisme)

dezavuá vb. (sil. -vu-a; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezavuéz, 3 sg. şi pl. dezavueáză, 1 pl. dezavuăm (sil. -vu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. dezavuéze (sil. -vu-e-); ger. dezavuând (sil. -vu-ând)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezavuáre s. f. (sil. -vu-a-; mf. dez-), g.-d. art. dezavuării (sil. -vu-ă-); pl. dezavuări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEZAVUÁ vb. v. blama, condamna, desolidariza, dezaproba, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.
(Dicţionar de sinonime)

DEZAVUÁRE s. v. blam, blamare, condam-nare, desolidarizare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, res-pingere, stigmatizare
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dez deza dezav dezavu

Cuvinte se termină cu literele: re are uare vuare avuare