dezaxa

DEZAXÁ, dezaxéz, vb. I. 1. Tranz. A deplasa o axă din poziţia ei normală. ♢ Refl. Osia s-a dezaxat. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A se abate de la linia normală de conduită; a-şi pierde echilibrul moral (şi mintal). – Din fr. désaxer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZAX//Á ~éz tranz. A face să se dezaxeze. /<fr. désaxer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEZAX//Á mă ~éz intranz. 1) (despre obiecte fixe) A-şi schimba poziţia, deplasând poziţia normală a axei. 2) fig. (despre persoane) A-şi pierde echilibrul moral sau mintal;a se dezechilibra. /<fr. désaxer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZAXÁ vb. I. 1. tr. A schimba o axă din poziţia ei obişnuită. 2. refl. (Fig.; despre oameni) A se dezechilibra, a se scrânti, a se sminti. [Cf. fr. désaxer].
(Dicţionar de neologisme)

DEZAXÁ vb. I. tr., refl. a(-şi) schimba poziţia astfel încât axa să nu mai fie în poziţia ei obişnuită. II. refl. (fig.; despre oameni) a se dezechilibra (mintal), a se scrânti, a se sminti. (< fr. désaxer)
(Marele dicţionar de neologisme)

dezaxá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezaxéz, 3 sg. şi pl. dezaxeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEZAXÁ vb. v. dezechilibra, tulbura, zdrun-cina.
(Dicţionar de sinonime)