dezbăta dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZBĂTÁ, dezbát, vb. I. Tranz. şi refl. (Rar) A (se) trezi din beţie. ♦ Tranz. Fig. A face pe cineva să vadă adevărata realitate. – Dez- + [îm]băta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZBÁTE1, dezbát, vb. III. Tranz. A discuta pe larg şi adesea în contradictoriu o chestiune, o problemă etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discuţiei. ♦ A examina o cauză, un proces (cu participarea ambelor părţi). – Dez- + bate (după fr. débattre).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZBÁTE2, dezbát, vb. III. Tranz. (Pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înţepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. – Dez- + bate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZBĂTÁ dezbăt tranz. reg. A face să se dezbete. /dez- + a [îm]băta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEZBĂTÁ mă dezbăt intranz. reg. 1) A-şi reveni din beţie; a înceta de a mai fi beat. 2) fig. A-şi da seama de adevăr; a se trezi; a se dumeri; a pricepe. /dez- + a se [îm]băta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A DEZBÁTE1 dezbát tranz. (obiecte fixate) A desprinde din cuie. /dez- + a bate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A DEZBÁTE2 dezbát tranz. 1) (probleme, chestiuni) A supune unei discuţii ample; a discuta pe larg. 2) (cazuri, procese) A examina într-o instanţă judecătorească. /dez- + a bate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZBÁTE vb. III. tr. 1. A discuta, a supune unei largi discuţii (o hotărâre, o chestiune, un proiect de lege etc.) 2. (Jur.) A ţine dezbaterile, a judeca în fond (un proces). [P.i. dezbát. / < fr. débattre, după bate].
(Dicţionar de neologisme)

DEZBÁTE vb. tr. 1. a discuta, a supune unei largi discuţii (o chestiune, un proiect de lege etc.). 2. (jur.) a judeca în fond (un proces) (după fr. débattre)
(Marele dicţionar de neologisme)

dezbătá vb., ind. prez. 1 sg. dezbăt, 2 sg. dezbéţi, 3 sg. şi pl. dezbátă; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezbéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezbáte (a discuta, a desface, a desprinde) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezbát, 1 pl. dezbátem; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezbátă; imper. (neg.) 2 sg. (nu ) dezbáte, 2 pl. (nu) dezbáteţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezbáte, dezbát, vb. III refl. (înv.) a se lepăda (de cineva), a se desolidariza; a renunţa.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
DEZBĂTÁ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.
(Dicţionar de sinonime)

DEZBÁTE vb. 1. a discuta, a trata, (înv.) a tratarisi. (Ce subiect a ~.) 2. v. chibzui.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) dezbăta ≠ a (se) îmbăta
(Dicţionar de antonime)

A se dezbăta ≠ a se turmenta
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dez dezb dezba dezbat

Cuvinte se termină cu literele: ta ata bata zbata ezbata