dezbinare

DEZBINÁRE, dezbinări, s.f. Faptul de a (se) dezbina; învrăjbire, neînţelegere, discordie; conflict, ceartă. – V. dezbina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

dezbináre s. f., g.-d. art. dezbinării; pl. dezbinări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
DEZBINÁRE s. v. neînţelegere.
(Dicţionar de sinonime)

Antonime:
Dezbinare ≠ unire
(Dicţionar de antonime)

Cuvinte care încep cu literele: de dez dezb dezbi dezbin

Cuvinte se termină cu literele: re are nare inare binare