dezbobinare

DEZBOBINÁ, dezbobinéz, vb. I. Tranz. A desfăşura, a scoate un fir, o sârmă de pe o bobină. – Dez- + bobina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZBOBINÁRE, dezbobinări, s.f. Acţiunea de a dezbobina. – V. dezbobina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZBOBIN//Á ~éz tranz. (fire, sârmă) A desfăşura de pe o bobină. /dez- + bobină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZBOBINÁ vb. I. tr. A desfăşura (firul de pe) o bobină. [Var. debobina vb. I. / < dez- + bobina].
(Dicţionar de neologisme)

DEZBOBINÁRE s.f. Acţiunea de a dezbobina şi rezultatul ei; desfăşurare a unei bobine. [Var. debobinare s.f. / < dezbobina].
(Dicţionar de neologisme)

DEZBOBINÁ vb. tr. a desfăşura (firul de pe) o bobină. (după fr. débobiner)
(Marele dicţionar de neologisme)

dezbobiná vb., ind. prez. 1 sg. dezbobinéz, 3 sg. dezbobineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezbobináre s. f., g.-d. art. dezbobinării; pl. dezbobinări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Antonime:
A dezbobina ≠ a bobina
(Dicţionar de antonime)

Dezbobinare ≠ bobinare
(Dicţionar de antonime)