dezbrobodire

DEZBROBODÍ, dezbrobodésc, vb. IV. Refl. A-şi scoate, a-şi lua de pe cap broboada, basmaua, năframa etc. – Dez- + [îm]brobodi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZBROBODÍRE s.f. Acţiunea de a se dezbrobodi. – V. dezbrobodi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZBROBODÍ dezbróbod tranz. 1) (capul) A descoperi, scoţând broboada (sau alt acoperământ de acest fel). 2) (persoane) A lăsa fără broboadă, scoţând-o de pe cap. /dez- + a [îm]brobodi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dezbrobodí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezbrobodésc, imperf. 3 sg. dezbrobodeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezbrobodeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezbrobodíre s. f., g.-d. art. dezbrobodírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Antonime:
A dezbrobodi ≠ a îmbrobodi
(Dicţionar de antonime)

A se dezbrobodi ≠ a (se) îmbrobodi
(Dicţionar de antonime)

Dezbrobodire ≠ îmbrobodire
(Dicţionar de antonime)