dezbrăcare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A-şi scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – Lat. *disbracare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZBRĂCÁRE s.f. Acţiunea de a (se) dezbrăca. – V. dezbrăca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZBRĂCÁ dezbrác tranz. 1) (hai-ne) A scoate de pe corp. ~ rochia. ~ pantalonii. 2) (persoane) A lăsa fără de îmbră-căminte, scoţând-o de pe corp. 3) fig. A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jefui; a despuia. /<lat. disbracare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dezbrăca, dezbrăc v.t. (pol.) a destitui un cadru activ pentru abateri de serviciu. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

dezbrăcá vb., ind. prez. 1 sg. dezbrác, 3 sg. şi pl. dezbrácă; ger. dezbrăcând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezbrăcáre s. f., g.-d. art. dezbrăcării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEZBRĂCÁ vb. 1. a scoate, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezveşti, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămaşa de pe tine; se ~ de cămaşă.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. şi Bucov.) a (se) târşi. (De ce te-ai ~?)
(Dicţionar de sinonime)

DEZBRĂCÁRE s. 1. scoatere, tragere, (fam.) dezechipare. (~ cămăşii.) 2. despuiere, dezgolire, (pop.) golire. (~ cuiva, la baie.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) dezbrăca ≠ a (se) îmbrăca
(Dicţionar de antonime)

Dezbrăcareîmbrăcare
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dez dezb dezbr dezbra

Cuvinte se termină cu literele: re are care acare racare