dezdoire

DEZDOÍ, dezdói, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziţie dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. şi: dezdoiésc] – Dez- + [în]doi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZDOÍRE s.f. Acţiunea de a (se) dezdoi. – V. dezdoi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZDOÍ dezdói tranz. A face să se dezdoaie; a descovoia; a îndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a[în]doi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEZDOÍ mă dezdói intranz. A-şi recăpăta forma sau poziţia iniţială; a se descovoia; a se îndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a [în]doi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dezdoí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. dezdói, 3 sg. şi pl. dezdoáie, imperf. 3 sg. dezdoiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezdoíre s. f., g.-d. art. dezdoírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEZDOÍ vb. 1. a descovoia, (înv. şi reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.) 2. a desface, a despături, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)
(Dicţionar de sinonime)

DEZDOÍRE s. desfacere, despăturire. (~ unei coli de hârtie.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A dezdoi ≠ a apleca, a încovoia, a îndoi
(Dicţionar de antonime)

A se dezdoi ≠ a se apleca, a se încovoia, a se îndoi
(Dicţionar de antonime)

Dezdoire ≠ aplecare, încovoiere, îndoire
(Dicţionar de antonime)