dezeșuat dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZEŞUÁ, dezeşuéz, vb. I. Tranz. A repune în stare de plutire o navă eşuată. [Pr.: -şu-a] – Din fr. déséschouer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZEŞUÁT, -Ă, dezeşuaţi, -te, adj. (Despre nave) Care a fost pus în stare de plutire după o eşuare. [Pr.: -şu-at] – V. dezeşua.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZEŞU//Á ~éz tranz. (nave eşuate) A repune în stare de plutire. [Sil. -e-şu-a] /dez- + a eşua
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZEŞUÁ vb. tr. a repune pe linia de plutire o navă eşuată; a despotmoli. (< fr. déséchouer)
(Marele dicţionar de neologisme)

dezeşuá vb. → eşua
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: de dez deze dezes dezesu

Cuvinte se termină cu literele: at uat suat esuat zesuat