DEZEROIZÁ, dezeroizéz, vb. I. Tranz. A înlătura idealizarea unor fapte, personaje etc. [Pr.: -ro-i-] – Dez- + erou + suf. -iza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZEROIZÁT, -Ă, dezeroizaţi, -te, adj. Care a pierdut calitatea de erou. [Pr.: -ro-i-] – V. dezeroiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZEROIZÁ vb. tr. a înlătura caracterul eroic al unor fapte, personaje. (< dez- + erou + -iza)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezeroizá vb. (sil. -e-ro-i-), ind. prez.1 dezeroizéz, 3 sg. şi pl. dezeroizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZEROIZÁT, -Ă, dezeroizaţi, -te, adj. Care a pierdut calitatea de erou. [Pr.: -ro-i-] – V. dezeroiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezeroizá vb. (sil. -e-ro-i-), ind. prez.1 dezeroizéz, 3 sg. şi pl. dezeroizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)