dezertare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZERTÁ, dezertez, vb. I. Intranz. (Despre militari) A părăsi în mod nejustificat unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). ♦ Fig. A-şi părăsi îndatoririle, obligaţiile, a se sustrage de la îndeplinirea lor. – Din fr. déserter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZERTÁRE, dezertări, s.f. Faptul de a dezerta. – V. dezerta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZERT//Á ~éz intranz. 1) A părăsi serviciul militar fără permisiune (uneori trecând de partea inamicului). 2) A adera la adversarul politic, ideologic sau de clasă. 3) fig. A abandona în mod nejustificat locul sau obligaţiile. /<fr. déserter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZERTÁ vb. I. intr. 1. A fugi din armată; a fugi la inamic (în timp de război) fiind militar. 2. (Fig.) A părăsi în mod laş un loc, o funcţie, o misiune. [< fr. déserter].
(Dicţionar de neologisme)

DEZERTÁRE s.f. Acţiunea de a dezerta şi rezultatul ei; fugă la inamic, dezerţiune. [< dezerta].
(Dicţionar de neologisme)

DEZERTÁ vb. intr. 1. a fugi din armată; a fugi la inamic (în timp de război) ca militar. 2. (fig.) a părăsi în mod laş un loc, o funcţie, o misiune. (< fr. déserter)
(Marele dicţionar de neologisme)

dezertá vb., ind. prez. 1 sg. dezertéz, 3 sg. şi pl. dezerteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezertáre s. f., g.-d. art. dezertării; pl. dezertări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEZERTÁ vb. (MIL.) a fugi, (înv.) a lipsi. (A ~ din cazarmă sau de pe front.)
(Dicţionar de sinonime)

DEZERTÁRE s. (MIL.) (înv.) dezerţiune. (~ de pe front.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dez deze dezer dezert

Cuvinte se termină cu literele: re are tare rtare ertare