dezertorilor

DEZERTÓR, dezertori, s.m. Militar care dezertează. – Din fr. déserteur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZERT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) Militar care a dezertat. 2) fig. Persoană care trădează (o cauză, un prieten etc.). /<fr. déserteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZERTÓR s.m. 1. Militar care dezertează. 2. Cel care părăseşte în mod laş o misiune, un loc etc. [< fr. déserteur].
(Dicţionar de neologisme)

DEZERTÓR s. m. 1. militar care dezertează. 2. cel care părăseşte în mod laş o misiune, un loc etc. (< fr. déserteur)
(Marele dicţionar de neologisme)

dezertór s. m., pl. dezertóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEZERTÓR s. (MIL.) (rar) fugit. (Un ~ de pe front.)
(Dicţionar de sinonime)