dezesperant
DEZESPERÁNT, -Ă, dezesperanţi, -te, adj. Care te duce la desperare, care te face să desperi. – Din fr. désespérant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZESPERÁN//T ~tă (~ţi, ~te) livr. Care duce la desperare; care provoacă desperare. /<fr. désespérant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEZESPERÁNT, -Ă adj. Care te face să desperi, care te împinge la desperare; desperant. [< fr. désespérant].
(Dicţionar de neologisme)
DEZESPERÁNT, -Ă adj. desperant. (< fr. désespérant)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezesperánt adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezesperánţi; f. sg. dezesperántă, pl. dezesperánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZESPERÁN//T ~tă (~ţi, ~te) livr. Care duce la desperare; care provoacă desperare. /<fr. désespérant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DEZESPERÁNT, -Ă adj. desperant. (< fr. désespérant)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezesperánt adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezesperánţi; f. sg. dezesperántă, pl. dezesperánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)