dezghín s. n., pl. dezghínuri(Dicţionar ortografic al limbii române)
dezghín, dezghínuri, s.n. (reg. înv.) 1. lovitură (cu băţul, cu frâul sau cu pintenii). 2. săritura calului.(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:DEZGHÍN s. v. frâu, pinten.(Dicţionar de sinonime)