dezgrădit

DEZGRĂDÍ, dezgrădesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A scoate gardul care împrejmuia un loc, a lăsa (un loc) fără îngrăditură. – Dez- + [în]grădi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZGRĂDÍT, -Ă, dezgrădiţi, -te, adj. (Rar) 1. (Despre un loc) Cu gardul scos sau stricat. 2. Desfăcut dintr-o împletitură. – V. dezgrădi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

dezgrădí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezgrădésc, imperf. 3 sg. dezgrădeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezgrădeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Antonime:
A dezgrădi ≠ a împrejmui, a îngrădi
(Dicţionar de antonime)

Dezgrădit ≠ împrejmuit, îngrădit
(Dicţionar de antonime)