DEZINCRIMINÁ, dezincriminéz, vb. I. Tranz. (Jur.) A scoate de sub incriminare; a disculpa. – Dez- + incrimina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZINCRIMINÁ vb. tr. a abroga o dispoziţie incriminatoare atunci când o faptă penală a încetat să mai prezinte un pericol social. (< dez- + incrimina)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezincriminá vb. → incrimina
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEZINCRIMINÁ vb. v. dezvinovăţi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZINCRIMINÁ vb. tr. a abroga o dispoziţie incriminatoare atunci când o faptă penală a încetat să mai prezinte un pericol social. (< dez- + incrimina)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEZINCRIMINÁ vb. v. dezvinovăţi.
(Dicţionar de sinonime)