dezincrustare

DEZINCRUSTÁ, dezincrustéz, vb. I. Tranz. A curăţa de depunerile de piatră o căldare de aburi, o instalaţie termică etc. – Din fr. désincruster.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZINCRUSTÁRE, dezincrustări, s.f. Faptul de a dezincrusta. – V. dezincrusta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZINCRUST//Á ~éz tranz. (instalaţii termice) A curăţa, înlăturând crusta de pe pereţi. /<fr. désincruster
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZINCRUSTÁ vb. I. tr. 1. A curăţa depunerile de piatră de pe o căldare de abur sau de pe o maşină termică. 2. A îndepărta unele substanţe care însoţesc celuloza în materia primă fibroasă din care se fabrică hârtia. [< fr. désincruster].
(Dicţionar de neologisme)

DEZINCRUSTÁRE s.f. Acţiunea de a dezincrusta; dezincrustaţie. [< dezincrusta].
(Dicţionar de neologisme)

DEZINCRUSTÁ vb. tr. 1. a înlătura crusta din instalaţiile de răcire ale motoarelor cu ardere internă, din cazanele cu abur, turbine etc. 2. a îndepărta unele substanţe care însoţesc celuloza în materia primă fibroasă din care se fabrică hârtia. (< fr. désincruster)
(Marele dicţionar de neologisme)

dezincrustá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezincrustéz, 3 sg. şi pl. dezincrusteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezincrustáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezincrustării; pl. dezincrustări
(Dicţionar ortografic al limbii române)