dezinhibare

DEZINHIBÁ, dezinhíb, vb. I. Tranz. şi refl. A face să iasă sau a ieşi din starea de inhibiţie. – Dez- + inhiba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZINHIBÁRE, dezinhibări, s.f. Acţiunea de a (se) dezinhiba. – V. dezinhiba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZINHIBÁ vb. tr., refl. a(-şi) înlătura starea de inhibiţie. (< dez- + inhiba)
(Marele dicţionar de neologisme)

dezinhibá vb. → inhiba
(Dicţionar ortografic al limbii române)