dezlânare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZLÂNÁ, pers. 3 dezlânează, vb. I. Refl. (Rar; despre fire textile răsucite) A-şi pierde aspectul răsucit; a se scămoşa. ♦ Fig. (Despre stări sau manifestări ale oamenilor) A deveni fără şir, lipsit de logică. – Dez- + lână.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZLÂNÁRE, dezlânări, s.f. Faptul de a se dezlâna. – V. dezlâna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZLÂN//Á ~éz tranz. A face să se dezlâneze. /dez- + lână
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEZLÂN//Á pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre fire textile sau obiecte formate din astfel de fire) A forma scamă la suprafaţă; a se scămoşa. 2) (despre obiecte împletite din lână) A se desface îndepărtându-se fir de fir; a se deşira; a se răsfira. 3) fig. (despre gânduri, stil etc.) A-şi pierde concizia; a deveni prolix. /dez- + lână
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dezlâná vb., ind. prez. 3 sg. dezlâneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezlânáre s. f., g.-d. art. dezlânării; pl. dezlânări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEZLÂNÁ vb. v. destrăma, rări, scămoşa.
(Dicţionar de sinonime)

DEZLÂNÁRE s. v. destrămare, scămoşare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dez dezl dezla dezlan

Cuvinte se termină cu literele: re are nare anare lanare