DEZLĂNŢUÍ, dezlắnţui, vb. IV. Refl. şi tranz. A porni sau a face să pornească cu violenţă, a(-şi) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanşa. ♦ Refl. A năvăli cu furie, a se năpusti. – Dez- + lanţ + suf. -ui (după fr. déchaîner).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZLĂNŢUÍRE, dezlănţuiri, s.f. Acţiunea de a (se) dezlănţui şi rezultatul ei. – V. dezlănţui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEZLĂNŢUÍ dezlănţui tranz. A face să se dezlănţuie. /dez- + lanţ + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DEZLĂNŢUÍ pers. 3 se dezlănţuie intranz. (despre acţiuni, stări, fenomene ale naturii) A începe brusc şi cu violenţă; a se stârni; a se declanşa; a izbucni; a irupe. /dez- + lanţ + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
dezlănţuí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. dezlănţui, 3 sg. şi pl. dezlănţuie, imperf. 3 sg. dezlănţuiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dezlănţuíre s. f., g.-d. art. dezlănţuírii; pl. dezlănţuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEZLĂNŢUÍ vb. 1. v. stârni. 2. v. stârni. 3. v. clocoti.
(Dicţionar de sinonime)
DEZLĂNŢUÍRE s. declanşare, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, stârnire, venire, (înv. şi reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorupţie. (Înainte de ~ vijeliei.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A dezlănţui ≠ a fereca, a încătuşa, a înlănţui
(Dicţionar de antonime)
Dezlănţuire ≠ ferecare, încătuşare, înlănţuire
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZLĂNŢUÍRE, dezlănţuiri, s.f. Acţiunea de a (se) dezlănţui şi rezultatul ei. – V. dezlănţui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DEZLĂNŢUÍ pers. 3 se dezlănţuie intranz. (despre acţiuni, stări, fenomene ale naturii) A începe brusc şi cu violenţă; a se stârni; a se declanşa; a izbucni; a irupe. /dez- + lanţ + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
dezlănţuí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. dezlănţui, 3 sg. şi pl. dezlănţuie, imperf. 3 sg. dezlănţuiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dezlănţuíre s. f., g.-d. art. dezlănţuírii; pl. dezlănţuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEZLĂNŢUÍ vb. 1. v. stârni. 2. v. stârni. 3. v. clocoti.
(Dicţionar de sinonime)
DEZLĂNŢUÍRE s. declanşare, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, stârnire, venire, (înv. şi reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorupţie. (Înainte de ~ vijeliei.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A dezlănţui ≠ a fereca, a încătuşa, a înlănţui
(Dicţionar de antonime)
Dezlănţuire ≠ ferecare, încătuşare, înlănţuire
(Dicţionar de antonime)