dezlănțuit dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZLĂNŢUÍ, dezlắnţui, vb. IV. Refl. şi tranz. A porni sau a face să pornească cu violenţă, a(-şi) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanşa. ♦ Refl. A năvăli cu furie, a se năpusti. – Dez- + lanţ + suf. -ui (după fr. déchaîner).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZLĂNŢUÍT, -Ă, dezlănţuiţi, -te, adj. Care se manifestă cu o putere ce nu poate fi stăvilită. – V. dezlănţui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZLĂNŢUÍ dezlănţui tranz. A face să se dezlănţuie. /dez- + lanţ + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEZLĂNŢUÍ pers. 3 se dezlănţuie intranz. (despre acţiuni, stări, fenomene ale naturii) A începe brusc şi cu violenţă; a se stârni; a se declanşa; a izbucni; a irupe. /dez- + lanţ + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dezlănţuí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. dezlănţui, 3 sg. şi pl. dezlănţuie, imperf. 3 sg. dezlănţuiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEZLĂNŢUÍ vb. 1. v. stârni. 2. v. stârni. 3. v. clocoti.
(Dicţionar de sinonime)

DEZLĂNŢUÍT adj. debordant, furtunos, impetuos, năvalnic, nestăpânit, nestăvilit, tumultuos. (Un ritm ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A dezlănţui ≠ a fereca, a încătuşa, a înlănţui
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dez dezl dezla dezlan

Cuvinte se termină cu literele: it uit tuit ntuit antuit