dezlocuire

DEZLOCUÍ, pers. 3 dezlocuiesc, vb. IV. Tranz. (Fiz.; despre corpuri) A scoate o parte egală cu volumul sau din fluidul în care a fost introdus; a disloca. – Dez- + [în]locui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZLOCU//Í ~iésc tranz. fiz. (lichide) A scoate de la locul pe care îl ocupă fiind înlocuit de un corp solid. /dez- + a [în]locui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dezlocuí vb., ind. prez.3 sg. dezlocuiéşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEZLOCUÍ vb. (FIZ.) a disloca. (A ~ un lichid.)
(Dicţionar de sinonime)

DEZLOCUÍRE s. (FIZ.) dislocare.
(Dicţionar de sinonime)