dezlocuit

DEZLOCUÍ, pers. 3 dezlocuiesc, vb. IV. Tranz. (Fiz.; despre corpuri) A scoate o parte egală cu volumul sau din fluidul în care a fost introdus; a disloca. – Dez- + [în]locui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZLOCUÍT, -Ă, dezlocuiţi, -te, adj. (Despre lichide) Scos de la locul pe care-l ocupa, dat la o parte şi înlocuit de un corp solid. – Dez- + [în]locuit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZLOCU//Í ~iésc tranz. fiz. (lichide) A scoate de la locul pe care îl ocupă fiind înlocuit de un corp solid. /dez- + a [în]locui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dezlocuí vb., ind. prez.3 sg. dezlocuiéşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezlocuít adj. m., pl. dezlocuíţi; f. sg. dezlocuítă, pl. dezlocuíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEZLOCUÍ vb. (FIZ.) a disloca. (A ~ un lichid.)
(Dicţionar de sinonime)

DEZLOCUÍT adj. (FIZ.) dislocat. (Un lichid ~.)
(Dicţionar de sinonime)