dezmăţa dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZMĂŢÁ, dezmắţ, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmăţat (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE DEZMĂŢÁ mă dezmăţ intranz. rar 1) A duce o viaţă de plăceri uşoare; a trăi în dezmăţ; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica; a se deprava. 2) A deveni neglijent, dezordonat; a se deşănţa. /Din dezmăţat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZMĂŢÁ, dezmăţez, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din des1- + maţ(e).
(Dicţionarul limbii române moderne)

dezmăţá vb., ind. prez. 1 sg. dezmăţ, 2 sg. dezméţi, 3 sg. dezmáţă; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezméţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEZMĂŢÁ vb. v. corupe, decădea, deprava, desfrâna, destrăbăla, perverti, strica, vicia.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dez dezm dezma dezmat

Cuvinte se termină cu literele: ta ata mata zmata ezmata