dezmățat

DEZMĂŢÁ, dezmắţ, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmăţat (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZMĂŢÁT, -Ă, dezmăţaţi, -te, adj. Lipsit de ruşine, de bună-cuviinţă; destrăbălat, desfrânat, deşănţat, imoral. ♦ Cu înfăţişare dezordonată, neglijentă. – Probabil din dez- + maţe + suf. -at (propriu: „căruia îi atârnă zdrenţele ca maţele unei vite spintecate”).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE DEZMĂŢÁ mă dezmăţ intranz. rar 1) A duce o viaţă de plăceri uşoare; a trăi în dezmăţ; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica; a se deprava. 2) A deveni neglijent, dezordonat; a se deşănţa. /Din dezmăţat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZMĂŢA//T ~tă (~ţi, ~te) 1)Care este lipsit de bună cuviinţă; depravat. 2) Care este neglijent; dezordonat. /dez- + maţe + suf. ~at
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZMĂŢÁ, dezmăţez, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din des¹- + maţ(e).
(Dicţionarul limbii române moderne)

dezmăţá vb., ind. prez. 1 sg. dezmăţ, 2 sg. dezméţi, 3 sg. dezmáţă; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezméţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEZMĂŢÁ vb. v. corupe, decădea, deprava, desfrâna, destrăbăla, perverti, strica, vicia.
(Dicţionar de sinonime)

DEZMĂŢÁT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. v. desfrânat.
(Dicţionar de sinonime)