dezmeți dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZMĂŢÁ, dezmắţ, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmăţat (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZMEŢÍ, dezmeţesc, vb. IV. Reu. şi tranz. (Reg.) A (se) dezmetici. – Dez- + [a]meţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE DEZMĂŢÁ mă dezmăţ intranz. rar 1) A duce o viaţă de plăceri uşoare; a trăi în dezmăţ; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica; a se deprava. 2) A deveni neglijent, dezordonat; a se deşănţa. /Din dezmăţat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dezmăţá vb., ind. prez. 1 sg. dezmăţ, 2 sg. dezméţi, 3 sg. dezmáţă; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezméţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezmeţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezmeţésc, imperf. 3 sg. dezmeţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezmeţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEZMĂŢÁ vb. v. corupe, decădea, deprava, desfrâna, destrăbăla, perverti, strica, vicia.
(Dicţionar de sinonime)

DEZMEŢÍ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A se dezmeţi ≠ a se îmbăta
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dez dezm dezme dezmet

Cuvinte se termină cu literele: ti eti meti zmeti ezmeti