dezmembrare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZMEMBRÁ, dezmembrez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) descompune, a (se) împărţi, a (se) desface în mai multe părţi; p. ext. a (se) desfiinţa în urma unei împărţiri. – După fr. démembrer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZMEMBRÁRE, dezmembrări, s.f. Faptul de a (se) dezmembra. – V. dezmembra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZMEMBR//Á ~éz tranz. A face să se dezmembreze; a dezarticula; a dezbina; a descompune; a dezagrega. /<fr. démembrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEZMEMBR//Á mă ~éz intranz. (despre comunităţi) A-şi pierde coeziunea internă; a se dezarticula; a se descompune; a se dezagrega: a se dezbina; a se destrăma. /<fr. démembrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZMEMBRÁ vb. I. tr., refl. A (se) descompune; a (se) fărâmiţa. [Cf. fr. démembrer].
(Dicţionar de neologisme)

DEZMEMBRÁRE s.f. Acţiunea de a (se) dezmembra şi rezultatul ei; descompunere; fărâmiţare. [< dezmembra].
(Dicţionar de neologisme)

DEZMEMBRÁ vb. tr., refl. a (se) desface în mai multe părţi, a (se) descompune; a (se) desfiinţa. (după fr. démembrer)
(Marele dicţionar de neologisme)

dezmembrá vb., ind. prez. 1 sg. dezmembréz, 3 sg. şi pl. dezmembreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezmembráre s. f., g.-d. art. dezmembrării; pl. dezmembrări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEZMEMBRÁ vb. (fig.) a (se) descompune, a (se) destrăma. (O familie care s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)

DEZMEMBRÁRE s. (fig.) descompunere, destră-mare. (~ unei familii.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dez dezm dezme dezmem

Cuvinte se termină cu literele: re are rare brare mbrare