dezmeticire

DEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. şi tranz. (Adesea fig.) A-şi reveni sau a face să-şi revină dintr-o stare de ameţeală, de spaimă etc., a (se) dezmeţi. [Var.: dezmetecí vb. IV.] – Probabil lat. *dismatticire (< mattus „beat”).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZMETICÍRE, dezmeticiri, s.f. (Adesea fig.) Faptul de a (se) dezmetici. [Var.: dezmetecíre s.f.] – V. dezmetici.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZMETIC//Í ~ésc tranz. A face să se dezmeticească. /<lat. dismatticire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEZMETIC//Í mă ~ésc intranz. A-şi reveni după o emoţie puternică; a-şi veni în fire. /<lat. dismatticire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dezmeticí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezmeticésc, imperf. 3 sg. dezmeticeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezmeticeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezmeticíre s. f., g.-d. art. dezmeticírii; pl. dezmeticíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEZMETICÍ vb. 1. v. reveni. 2. v. trezi.
(Dicţionar de sinonime)

DEZMETICÍRE s. v. revenire.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A dezmetici ≠ a buimăci, a năuci, a zăpăci
(Dicţionar de antonime)

A se dezmetici ≠ a se ameţi, a se buimăci, a se năuci, a se zăpăci
(Dicţionar de antonime)

Dezmeticire ≠ buimăcire, năucire, zăpăcire
(Dicţionar de antonime)