dezmiriștire

DEZMIRIŞTÍ, dezmiriştesc, vb. IV. Tranz. A ara stratul superficial de la suprafaţa pământului, după recoltare. – Dez- + mirişte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZMIRIŞTÍRE, dezmiriştiri, s.f. Acţiunea de a dezmirişti; dezmiriştire. – V. dezmirişti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZMIRIŞT//Í ~ésc tranz. (pământul) A ara superficial îndată după recoltarea grânelor, răsturnând miriştea. /dez- + mirişte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dezmiriştí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezmiriştésc, imperf. 3 sg. dezmirişteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezmirişteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezmiriştíre s. f., g.-d. art. dezmiriştírii; pl. dezmiriştíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)