dezmoștenire dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZMOŞTENÍ, dezmoştenesc, vb. IV. Tranz. A lipsi pe cineva de dreptul de moştenire, a înlătura pe cineva de la o moştenire. ♦ Fig. A priva pe cineva de un drept al său; a frustra. – Dez- + moşteni (după fr. déshériter).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZMOŞTENÍRE, dezmoşteniri, s.f. Acţiunea de a dezmoşteni şi rezultatul ei. – V. dezmoşteni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZMOŞTEN//Í ~ésc tranz. A lipsi (prin testament) de moştenire. /dez- + a moşteni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dezmoştení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezmoştenésc, imperf. 3 sg. dezmoşteneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezmoşteneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezmoşteníre s. f., g.-d. art. dezmoştenírii; pl. dezmoşteníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEZMOŞTENÍ vb. (JUR.) (înv.) a desclironomisi. (Şi-a ~ fiul.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dez dezm dezmo dezmos

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire enire tenire