DEZMORŢÍ, dezmorţesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A ieşi sau a scoate din amorţeala pricinuită de nemişcare, de frig sau de îngheţ; fig. a (se) trezi din starea de pasivitate, a reveni sau a face să revină la viaţă. ♢ Expr. (Refl.) A i se dezmorţi (cuiva) limba = a i se dezlega (cuiva) limba. v. dezlega. 2. Refl. (Despre un lichid foarte rece) A deveni mai puţin rece. ♦ (Despre pământ) A se dezgheţa. – Dez- + [a]morţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZMORŢÍRE s.f. Acţiunea de a (se) dezmorţi; dezmorţeală; dezgheţare; fig. reînviere. – V. dezmorţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEZMORŢ//Í ~ésc tranz. A face să se dezmorţească. /dez- + a amorţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DEZMORŢ//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane sau părţi ale corpului lor) A reveni din starea de amorţeală; a se dezgheţa. 2) (despre pământ) A se muia din cauza temperaturii mai ridicate de zero grade. 3) fig. A ieşi din starea de inerţie. 4) (despre natură) A se trezi la viaţă; a renaşte; a reînvia. /dez- + a amorţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
dezmorţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezmorţésc, imperf. 3 sg. dezmorţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezmorţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dezmorţíre s. f., g.-d. art. dezmorţírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEZMORŢÍ vb. v. dezgheţa.
(Dicţionar de sinonime)
DEZMORŢÍRE s. v. dezgheţare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A se dezmorţi ≠ a înţepeni
(Dicţionar de antonime)
Dezmorţire ≠ amorţire
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZMORŢÍRE s.f. Acţiunea de a (se) dezmorţi; dezmorţeală; dezgheţare; fig. reînviere. – V. dezmorţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DEZMORŢ//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane sau părţi ale corpului lor) A reveni din starea de amorţeală; a se dezgheţa. 2) (despre pământ) A se muia din cauza temperaturii mai ridicate de zero grade. 3) fig. A ieşi din starea de inerţie. 4) (despre natură) A se trezi la viaţă; a renaşte; a reînvia. /dez- + a amorţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
dezmorţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezmorţésc, imperf. 3 sg. dezmorţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezmorţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dezmorţíre s. f., g.-d. art. dezmorţírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEZMORŢÍ vb. v. dezgheţa.
(Dicţionar de sinonime)
DEZMORŢÍRE s. v. dezgheţare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A se dezmorţi ≠ a înţepeni
(Dicţionar de antonime)
Dezmorţire ≠ amorţire
(Dicţionar de antonime)