deznisipa
[Conjugare]
DEZNISIPÁ, deznisipez, vb. I. Tranz. A curăţa obiectele aflate în apă de nisipul depus prin decantare; a decolmata. – Dez- + nisip.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZNISIPÁ vb. I. tr. A curăţi apa, prin decantare, de nisipul în suspensie. ♦ (Metal.) a îndepărta nisipul de pe piesele turnate. [Var. denisipa vb. I. / < dez- + nisip, după fr. dessabler].
(Dicţionar de neologisme)
deznisipá vb., ind. prez.1 sg. deznisipéz, 3 sg. şi pl. deznisipeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZNISIPÁ vb. I. tr. A curăţi apa, prin decantare, de nisipul în suspensie. ♦ (Metal.) a îndepărta nisipul de pe piesele turnate. [Var. denisipa vb. I. / < dez- + nisip, după fr. dessabler].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)