deznădejde
[Sinonime]
DEZNĂDÉJDE, (rar) deznădejdi, s.f. Stare sufletească extrem de apăsătoare specifică omului care nu mai are nici o nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situaţii); desperare. – Dez- + nădejde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZNĂDÉJDE f. Stare de apăsare sufletească cauzată de pierderea oricărei speranţe; desperare. /dez- + nădejde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
deznădéjde s. f., g.-d. art. deznădéjdii; pl. deznădéjdi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEZNĂDÉJDE s. desperare, (rar) deznădăjduire, (înv.) apelpisie, desperaţie. (În ochii lui se citea ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Deznădejde ≠ nădejde, speranţă
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZNĂDÉJDE f. Stare de apăsare sufletească cauzată de pierderea oricărei speranţe; desperare. /dez- + nădejde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEZNĂDÉJDE s. desperare, (rar) deznădăjduire, (înv.) apelpisie, desperaţie. (În ochii lui se citea ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Deznădejde ≠ nădejde, speranţă
(Dicţionar de antonime)