deznădăjduit dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZNĂDĂJDUÍ, deznădăjduiesc, vb. IV. Intranz. şi tranz. A-şi pierde sau a face să-şi piardă orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situaţii); a despera. – Dez- + nădăjdui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZNĂDĂJDUÍT, -Ă, deznădăjduiţi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care şi-a pierdut orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situaţii); desperat. 2. (Despre sentimente, manifestări ale omului etc.) Care trădează, exprimă deznădejde; provocat de deznădejde. – V. deznădăjdui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZNĂDĂJDU//Í ~iésc 1. intranz. A ajunge în stare de deznădejde; a-şi pierde speranţa; a despera. 2. tranz. A aduce în stare de deznădejde; a face să-şi piardă speranţa; a despera. /dez- + a nădăjdui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZNĂDĂJDUÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A DEZNĂDĂJDUI. 2) (despre sentimente, manifestări) Care vădeşte deznădejde; provocat de deznădejde; desperat. /v. a deznădăjdui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

deznădăjduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. deznădăjduiésc, imperf. 3 sg. deznădăjduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. deznădăjduiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEZNĂDĂJDUÍ vb. a despera, (înv.) a apelpisi. (A ~ să mai aştepte.)
(Dicţionar de sinonime)

DEZNĂDĂJDUÍT adj. desperat, (pop.) pierit, (înv.) apelpisit. (Om ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A deznădăjdui ≠ a spera
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dez dezn dezna deznad

Cuvinte se termină cu literele: it uit duit jduit ajduit