dezolare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZOLÁ, dezolez, vb. I. Tranz. (Livr.) A întrista, a mâhni profund; a deprima. – Din fr. désoler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZOLÁRE, dezolări, s.f. Mâhnire adâncă; deprimare. ♦ Fig. Loc, mediu caracterizat printr-o singurătate tristă şi apăsătoare; pustiu, pustietate. – V. dezola.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZOL//Á ~éz tranz. 1) A mâhni profund. 2) A aduce în stare de dezolare; a deprima. /<fr. désoler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZOL//ÁRE ~ări f. Stare de apăsare sufletească profundă şi persistentă; de-presiune; deprimare. /v. a dezola
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZOLÁ vb. I. tr. A mâhni, a îndurera, a întrista mult. [< fr. désoler, it., lat. desolare].
(Dicţionar de neologisme)

DEZOLÁRE s.f. 1. Tristeţe, jale, mâhnire adâncă; dezolaţiune. 2. (Fig.) Singurătate tristă şi apăsătoare; pustiu. [< dezola].
(Dicţionar de neologisme)

DEZOLÁ vb. tr. a mâhni adânc, a îndurera, a întrista, a deprima. (< fr. désoler, lat. desolare)
(Marele dicţionar de neologisme)

DEZOLÁRE s. f. 1. tristeţe, jale, mâhnire adâncă. 2. (fig.) singurătate apăsătoare; pustiu. (< dezola)
(Marele dicţionar de neologisme)

dezolá vb., ind. prez. 1 sg. dezoléz, 3 sg. şi pl. dezoleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezoláre s. f., g.-d. art. dezolării; pl. dezolări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEZOLÁRE s. v. jale.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dez dezo dezol dezola

Cuvinte se termină cu literele: re are lare olare zolare