dezolat

DEZOLÁ, dezolez, vb. I. Tranz. (Livr.) A întrista, a mâhni profund; a deprima. – Din fr. désoler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZOLÁT, -Ă, dezolaţi, -te, adj. Cu o stare sufletească apăsătoare, dureroasă; adânc întristat, foarte mâhnit. – V. dezola. Cf. fr. d é s o l é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZOL//Á ~éz tranz. 1) A mâhni profund. 2) A aduce în stare de dezolare; a deprima. /<fr. désoler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZOLÁ vb. I. tr. A mâhni, a îndurera, a întrista mult. [< fr. désoler, it., lat. desolare].
(Dicţionar de neologisme)

DEZOLÁ vb. tr. a mâhni adânc, a îndurera, a întrista, a deprima. (< fr. désoler, lat. desolare)
(Marele dicţionar de neologisme)

dezolá vb., ind. prez. 1 sg. dezoléz, 3 sg. şi pl. dezoleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)