dezonora dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZONORÁ, dezonorez, vb. I. Tranz. şi refl. A face pe cineva să-şi piardă sau a-şi pierde onoarea, a (se) face de ruşine. – Din fr. déshonorer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZONOR//Á ~éz tranz. A face să se dezonoreze; a necinsti. /<fr. déshonorer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEZONOR//Á mă ~éz intranz. A-şi pierde onoarea; a se face de ruşine. /<fr. déshonorer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZONORÁ vb. I. tr., refl. A-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă onoarea; a (se) necinsti. [Cf. fr. déshonorer].
(Dicţionar de neologisme)

DEZONORÁ vb. tr., refl. a-şi pierde, a face pe cineva să-şi piardă onoarea; a (se) necinsti. (< fr. déshonorer)
(Marele dicţionar de neologisme)

dezonorá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezonoréz, 3 sg. şi pl. dezonoreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEZONORÁ vb. 1. a batjocori, a compromite, a necinsti, a terfeli, (fig.) a întina, a mânji, a murdări, a păta, a pângări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (A încercat să-i ~ memoria.) 2. v. înjosi. 3. a (se) descalifica. (S-a ~ pe viaţă.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A dezonora ≠ a onora
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dez dezo dezon dezono

Cuvinte se termină cu literele: ra ora nora onora zonora